Anton Weissenbacher (57 de ani), fost component al Stelei în echipa anilor 80, lucrează acum la o fabrică de betoane din Germania.
Finala Cupei Campionilor Europeni s-a disputat la Sevilla, pe Estadio Ramón Sánchez Pizjuán, la data de 7 mai 1986.
Aceasta a fost câștigată de Steaua București, după ce Helmuth Duckadam a reușit să apere patru lovituri de departajare, mai târziu el fiind numit „Eroul de la Sevilia”. Acest trofeu este singura Cupă a Campionilor câștigată de Steaua și singura câștigată de o echipă românească.
Anton Weissenbacher a făcut parte din lotul echipei din Ghencea, iar acum a povestit viața sa într-un interviu acordat presei maghiare.
„Nu era ușor pentru tânăr să reușească la București. Trăiam într-o cazarmă, iar viaţa noastră de zi cu zi era una destul de monotonă. Ne antrenam, jucam meciurile și făceam deplasările. Camera lui Emeric Ienei era lângă a mea, iar ajutorul şi sprijinul său au însemnat mult pentru mine.
La fel cum a contat mult şi sprijinul lui Ladislau Boloni, pe care l-am considerat un mare mijlocaș”, a relatat Anton Weissenbacher pentru ziarul maghiar Nemzeti Sport.
„Am avut niște experiențe incredibile, cu câștigarea trofeului Cupei Campionilor în fața Barcelonei, iar apoi victoria de la Monte Carlo cu Dinamo Kiev, din Supercupa Europei.
Valentin Ceaușescu stătea lângă noi, venea la antrenamente, era o persoană foarte bună. L-am vizitat pe președintele Nicolae Ceaușescu după finala de la Sevilla, la palatul prezidențial”, a spus acesta.
Acesta s-a stabilit la Trier după ce a atârnat ghetele-n cui și a ales să iasă din lumea fotbalului, alegând un loc de munca într-o fabrică de betoane.
„Nu m-am ferit niciodată de muncă, nu e o rușine să muncești. Am o viață liniștită aici. Muncesc, stau acasă, îmi plimb câinele. Am ieșit complet din fotbal, de altfel mă uit rar la câte un meci. Nu-mi lipsește fotbalul”, a încheiat Anton Weissenbacher.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER